Martie 31

Martie 31: gânduri

Simt că toți uită de mine. Simt că n-aş fi alegerea nimănui. Şi nu sunt. Nu vreau să fiu o opțiune. Vreau să fiu alegerea. Simt că dacă prietenii mei ar vrea să se distreze nu m-ar alege pe mine. M-ar da la o parte. Nu mi-ar da nimeni mesaj ca să vadă pur şi simplu ce fac. „Hei, ce faci?” „Bine, tu?” „Bine, doar voiam să văd ce faci„. Niciodată. Îmi dau mesaj doar când vor ceva de la mine. Nu vreau atenție şi prin asta nu cer atenție. Vreau doar nişte prieteni adevărați, atâta tot. Iar dacă nu mă placi nu te mai da drept prietenul/a meu/a. Nu te mai numi prietenul/a meu/a. Pentru că nu eşti. Şi crede-mă că ştiu cine mă place şi cine nu. Nu mi-a spus nimeni. Simt că îți sunt antipatică, aşa că renunță.

Sunt fițoasă, mi se spune. Mă enervez uşor, ştiu asta. „Iar s-a enervat„, mi se spune. Sunt des bârfită, ştiu asta. Dar nu credeți că ma enervez cu un motiv? Credeți că mă enervez doar că n-am ce face? Începeți să spuneți de fiecare dată când nu sunt de acord cu voi şi nu vă dau dreptate că mă enervez. De asta am început să zic mereu „Bine cum zici tu„, dându-vă dreptate chiar dacă aveți sau nu. Şi tot spuneți că ma enervez şi nu vă convine nici aşa. Ok, am înțeles, oficial nu mai ştiu cum să reacționez sau să procedez în cazurile de genul.

Dar eu când cer ajutor? Nici gând să mi-l oferiți. Eu vă ajut dar voi nu puteți să ma ajutați. Iar când eu refuz să vă ajut vă suparați, iar eu nu am voie să ma supăr. Aici sunt excepții, într-adevăr. Se simt ei, nu trebuie sa spun. Şi lor le mulțumesc.

Exact acelaşi lucru se repetă şi în cazul ăsta: când eu încep să ma port cu voi cum vă purtați cu mine, începeți să spuneți „Vai, ai devenit rea!” sau că „Vai, ai tupeu acum!” şi vă suparați. Şi nu realizați că dacă mă taiați cu o lamă eu vă răspund cu aceeaşi şi eu n-am voie să sufăr sau să mă doară, dar voi puteți să urlați de durere chiar dacă nu va doare aşa de tare şi vă duceți şi le spuneți tuturor ce rea sunt eu şi cât tupeu am că v-am făcut asta… Pur şi simplu nu înțeleg genul ăsta de persoane. Nu pot, şi vreau, dar nu pot!

Nu am prietenii care să îmi ia spatele. Care să se gândească la mine când eu mă gândesc la ei. Care să se bucure de şi cu mine când sunt prezentă, nu să se îngrijoreze când sunt absentă. Nu să mă ignore când sunt prezentă. Cei care se bucură de şi cu mine când sunt prezentă se pot îngrijora de mine când sunt absentă. Problema e măcar să observe că sunt absentă…

Sub un nume anonim sau nu, momentan, eu am fost, sunt şi voi fi un copil. Un copil cu visuri.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *