Vi s-a intamplat vreodata sa fiti inlocuiti? Mie da. Recent. De aceea scriu aici. Dar sa speram ca ma insel si sa speram ca aceea persoana mai tine la mine la fel de mult cum tinea inainte. De fapt, eu nu cred ca e de vina persoana care m-a inlocuit. Cred ca de vina e cea care a aparut brusc in viata ei si a construit prietenia asta subita. Dar poate ca eu cred prost si poate ca e vina persoanei care m-a inlocuit. Sau poate ca e vina amandurora. Ele nici macar nu-si dau seama, dar poate se vor simti dupa ce citesc acest articol, daca il citesc.. Nu sunt singura care se simte inlocuita, presupun. Dar tineam la prietenia aceea mult si sper ca inca nu s-a pierdut de tot. Sper ca nu va alege acea persoana in locul meu pentru a face cu ea tot ce facea cu mine. Si ca isi va creea cele mai frumoase aminitiri cu ea, nu cu mine. De asta imi e frica. Pentru ca urasc sa fiu inlocuita. Urasc ca tot ce vorbea si facea cu mine sa faca cu alta persoana. Pur si simplu, credeam ca acele lucruri erau numai ale noastre, specifice prieteniei noastre. Ca eram amandoua in lumea noastra, lumea pe care am creat-o in acesti ani de prietenie unica, o lume cu absolut toate lucrurile care ne plac noua. Noua? Poate. Poate ca inca mai exista „noua”. Poate ca mai exista cate ceva din prietenia noastra.

Sau poate ca pur si implu exagerez. Poate ca inca mai exista prietenia noastra si poate ca acea persoana e doar o simpla prietena pentru ea. POATE. Sa speram.

Sub un nume anonim sau nu, am fost, sunt si voi fi un copil. Un copil cu visuri.