Măști și oameni cu măști

Am vrut să scriu de mult despre subiectul ăsta. Dar nu îmi găseam cuvintele. Și mă bucur că le-am găsit acum. Poate vă întrebați cum le-am găsit. Ei bine, comportamentul persoanelor m-a ajutat.

Cum poate v-ați dat seama și din titlu, azi vă voi scrie câteva cuvinte despre măști. Ce măști? Nu știu, decât, că sunt foarte periculoase și dureroase. Rău. Și enervante. Nu știu de unde fac oamenii rost de ele, dar mai ales, de unde știu cum să le folosească în așa fel încât te fac să vrei cu orice preț să îi urăști – și pe ei și pe măști.

Acum mă refer la tipul de mască ce te păcălește cel mai ușor. Mă refer la tipul de oameni dubli, de parcă ar avea un geamăn. Odată te face să crezi că e prietenul tău și apoi subit te rănește. Poate că doar s-a folosit de tine. Poate că s-a dat drept prietenul tău că să poată ajungă mai ușor în spatele tău și să te înjunghie când nu te așteptai. Dar de ce să te înjunghie? Eu merg pe varianta fericită mie – din invidie. Or avea ei alte motive, mai stupide ca motivul meu, ori nu. Dar în principiu nu reușesc să îi înțeleg de ce fac asta, așa că nu vă pot răspunde și ajuta cu nimic…

Țin să precizez că nu mă refer la tipul de oameni care se ascund în plâns dupa măști de zâmbete și încercă să țină totul în ei. Acei oameni poartă un alt tip de mască, mai inofensiv, dar totuși la fel de păcălitor, iar pentru mine, de neînțeles.

Prin aceste cuvinte am vrut să subliniez faptul că mă enervează acești oameni, dar am norocul că pot rezista înjunghierii. Am norocul să rezist și să le arat că sunt imună măștilor lor. Să îi enervez și eu pe ei. Nu știu dacă acei oameni s-au simțit sau daca se vor simți. Nu știu dacă am exagerat eu și doar mi s-a parut, deși cred că nu. Cred că am dreptate și cred că, nu cred, sunt sigură că trebuie ca voi să vă feriți cât puteți de mult de acei oameni și mai ales să nu încercați să deveniți și voi ca ei. Să aveți grijă, să nu vă construiți bucată cu bucată din mici invidii și supărări măști. Sunt obiectele cele mai anoste și care nici măcar nu știu de ce există…

Sub un nume anonim sau nu, am fost, sunt și voi fi un copil. Un copil cu visuri.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *