Îmi pare rău.

Îmi pare rău că v-am dezamăgit, îmi pare rău că nu am fost cine credeați că sunt. Îmi pare rău dacă v-am trădat, îmi pare rău dacă v-am mințit. Îmi pare rău dacă m-am comportat urât cu voi și îmi pare rău că nu v-am fost alături când aveați nevoie de mine. Îmi pare rău că nu m-am ridicat la așteptările voastre. Îmi pare rău dacă v-am exclus sau dacă v-am înlocuit. Îmi pare rău pentru ce v-am făcut neplăcut, îmi pare rău dacă v-am pus într-o situație proastă. Îmi pare rău că îmi pare rău uneori.

Pe de altă parte, îmi pare rău că v-am lăsat să mă tratați ca pe propria voastră marionetă – nu sunt. Îmi pare rău că v-am lasat să vă bateți joc de mine. Îmi pare rău că nu am luat atitudine când am avut ocazia. Îmi pare rău că sunt așa de bună cu alții care se comportă urât cu mine. Îmi pare rău că nu am ascultat ce aveau de zis unele persoane și îmi pare rău că m-am împrietenit așa de târziu cu anumite persoane absolut geniale. Îmi pare rău că mi-am făcut anumite impresii bune despre niște persoane care purtau măști – mi-am făcut impresie despre o mască… îmi pare rău că v-am lăsat să ma înjughiați și am alergat după pansament în loc să ripostez. Îmi pare rău că nu am jucat aceeași carte tăioasă ca voi,

Dar eu sunt cine sunt și dacă nu vă simți bine prin preajma mea vă rog să vă îndepărtați de mine. Am învățat că nu trebuie să mă schimb pentru nimeni și nimic. Sunt unică, am calitățile mele. Am prietenii mei care mă suportă așa cum sunt. Am alți „prieteni” care nu mă plac, dar poate nu mă cunosc. Poate și-au făcut o impresie prea rapidă și nu au avut timp să își dea seama ce fel de persoană sunt. Poate.

Momentan, eu am fost, sunt și voi fi un copil. Un copil cu visuri.